In sufletul meu se zbat zeci de amintiri din trecut.Inima mea e un loc plin de franturi ,de cosmaruri ce nu'mi dau pace si ce ar putea devenii realitate.Nu imi pot stapanii lacrimile si simt cum ma descompun .

Cred ca dincolo de toate zidurile care ne despart e un taram in care vom putea fi aproape.Acum singurul meu viciu este ca trupurile noastre sa se contopeasca.Certitudinea sufletului este ca iubirea e un altfel de drum catre ideal ...

 Pentru cei care nu mai cred in ce simt .Pentru cei care au uitat sa iubeasca .Pentru cei ce maine cred ca va fi mai rau.Pentru cei ce cred ca viata nu le'a oferit destule sanse.Nu am nici macar o idee despre cei care au momente in care urasc viata.Sunt constienta ca nimic nu ar fi existat daca nu ar fi fost rau ,disperare,bine.Daca tu nu ai fi existat.Sunt clipe in care mintea te chinuie si te provoaca sa nu crezi in tine si in ce e important .Imi doresc o clipa de fericire in care ma pot bucura de toate minunatiile vietii.Am un infinit de motive.Am toate motivele din lume sa iti spun ca te iubesc .
Iti multumesc pentru ceea ce esti si pentru ceea ce ai constrans ca sa devin.
Te iubesc

Ploua peste pieptul meu gol cu milioane de lacrimi de gheata.Pielea ma strange si imi sufoca sufletul si mintea.Mainile'mi sunt inghetate si incerc sa'ti mangai chipul fierbinte.

                                                                        *

Sunete macabre se aud din camera semiobscura .Inima imi loveste pieptul de parca vrea sa mi'l sfasie ,sa ma doboare.

M'am trezit naucita de lumina zilei si de mangaierile tale insistente si blande.Ma pierd in goliciunea ta.Bratele tale ma cuprind cu candoare si parca nu vor sa ma mai aduca inapoi .

 Urasc lumea care face rau ,care imi spulbera sperantele si sufletul.Dezamagirea e profunda...dar tu ?Tu cum te'ai ratacit printre muritori si mai ales tocmai pe mine?Inima mea cauta enigma unui vis .Imi amintesc si acum durerea ce imi apasa pieptul .Inca mai simt arsura lacrimilor si deznadejdea ce'mi strangea inima de parca vroia sa imi sufoce pana si speranta.Sarutarile tale par o implorare catre destin.Crezi ca cineva ne va asculta ruga sau ne va strivi sub nepasare si ura?

Goana dupa fericire..

Sunt plina de ura.Da!Ura fata de cei care imi murdaresc sufletul zi de zi .Fata de tine.Si nu ma mai obosesc sa fac curat.Inima e ca o fantana care a secat si careia nu'i mai poti vedea fundul.E intunecata.

Dar azi e o zi speciala.E ziua noastra.Si am decis sa aranjez putin lucrurile.E pentru ultima oara..De azi inima mea a devenit casa noastra.Un loc unde eu tip,injur,sparg,plang,iar tu ma saruti,ma iei in brate si ma linistesti.E oaza noastra de liniste.E doar pentru noi.Am uitat sa'ti spun !Am pus lacat si am aruncat cheia!Nu mai poti pleca...

                                                                             Te iubesc !

                                                                                   La multi ani !

                                                                                         21.septembrie.2010

tell me why ...

Si de ce ma m'ai gandesc?E prea tarziu pentru regrete sau pentru pareri de rau .Mi'a promis ,dar totul in zadar:rasete,ganduri,lacrimi.Nimic nu a mai ramas si astazi tanjesc dupa toate si tot.Dar cum ramane cu mine?Cum ramane cu noi?Marea ne asteapta ,la fel si nisipul si scoicile....dar poate intr'o zi ....

Acum m'am apucat sa rasfoiesc albume vechi ,vechi,foarte vechi.Din vremea cand umblam desculti pe strazi ,in noptile tarzii de vara.Nu vreau sa uitam de acest taram vrajit cu praf de placere si licoarea iubirii.

...si s'a prins intrun dans,parca un joc de iele .A uitat de lume.Degetele li se impleteau de parca vroiau sa se contopeasca.Oja se asorta cu buzele,cu focul.Din ce in ce mai multe fete se prindeau in ritual.Bluzele faceau ape.Dansau cu atata vlaga si nepasare.Un pocnit din degete s'a auzit deodata .A fost ca un semnal.Toate au cazut de parca au fost fulgerate.Dar chiar au fost...de lumina zilei.Si fustele li s'au desfacut parca intr'un evantai multicolor....