Vise...

A fost ca un tunet in inima ei.Era prima data cand ii spunea "te iubesc" asa.Luna le era martor.Acum era fericita si spera sa ramana asa toata viata.Buzele li s'au unit.Sarutarile veneau ca o avalansa si nu se mai opreau.Atunci a luat'o in brate si a dus'o in apa.A inceput sa ii scoata hainele.Mai intai bluza ,apoi i'a desfacut sutienul.Si s'au iubit sub clar de luna in apa marii.Dimineata se apropia si fire de nisip ii faceau pielea sa straluceasca.Acum priveau soarele.Aerul avea miros de migdale.
-Vrei sa fi sotia mea?

S'a zvarcolit in pat de cateva ori,apoi a deschis ochii.A inceput sa planga.Apoi parerea de rau si durerea s'au transformat in nebunie si nervi.A inceput sa se traga de par si sa scoata perdelele si sa arunce cafeaua pe pereti.
Cineva o atinse pe umeri si se intoarse rapid.
-Stefan?!
-Iarta'ma!
-Pleaca !nu vreau sa te mai vad.
-Te rog!
-Nu pot sa ofer dragostea mea cuiva care nu o merita .
-Am sa iti pretuiesc dragostea si am sa te iubesc ,promit!
-Nu!Nu mai vreau sa plang!
-Am sa iti respect dorinta ,dar nu uita ca te iubesc.

  A plecat...
Apoi ea 'a trantit pe covor si a inceput sa planga.A luat'o somnu'.

S'a trezit.Se comporta de parca uitase tot ,de parca cineva ii stersese trecutul.
Uitase de ieri.Uitase de el .:)